Despre libertate, toleranță, iertare, iubire


Vineri, 18 februarie, am fost invitate, noi, doamnele din Clubul Lions Arad 2007, la un spectacol caritabil intitulat ‘’ Cele 7 Arte’’, spectacol organizat de Clubul Leo Maris Arad. Locatia , Sala Studio a Teatrului de Stat Arad, a fost foarte bine aleasă subliniind spiritul tânăr si ușor neconformist al organizatorilor.

Prima artă reprezentată a fost Teatrul.  Trupa de elevi-actori Teatrix ne-a încântat cu jocul lor plin de expresivitate, exuberanță si maturitate scenică. Dar ce ne-a impresionat cel mai mult a fost subiectul ales: a fost un protest împotriva noastră, a părinților, care suntem prea ocupați cu administrarea unei afaceri, căutarea unui job sau cu orice altceva, mai puțin cu a petrece timp de calitate cu copiii nostri. A fost un protest împotriva școlii/profesorilor care și-au uitat menirea, aceea de a ajuta elevii să-și dezvolte identitatea dar și acela de a promova înțelegerea diversității si combaterea intoleranței si a extremismului.

Pentru artele Pictură si Sculptură ne-am deplasat în foaierul teatrului de la etajul I, unde am admirat o expoziție de artă contemporană, artiștii fiind patru tineri studenți in ultimul an la Facultatea de Arte si Design din cadrul Universității de Vest din Timisoara. Dialogul cu ei a venit cu usurință, ne-au explicat ce reprezintă lucrările lor si ce i-a inspirat in realizarea lor. Am fost impresionate de maturitatea lor si de eforturile lor de a se face cunoscuți.

A urmat Dansul, o pereche de tineri dansatori, in jur de 15 ani, care ne-au încantat cu grația lor, dupa care a urmat Muzica :Kozak Danut, un tânar talentat participant la emisiunea X Factor.

Filmul prezentat a fost o retrospectivă a acțiunilor tinerilor leuți, in care s-a vazut evoluția lor in implicarea si dăruirea pentru a face o lume mai bună.

La sfârșitul spectacolului tinerii din Clubul Leo Maris Arad au venit pe scenă, fiecare dintre ei in calitate de ambasador al valorilor familiei Lions, purtând cu ei un alt cuvânt care descrie aceste valori.

Dar tot ce v-am relatat mai sus este de fapt introducerea pentru Literatură care, întămplător sau nu, a avut ca  temă un semnal din partea tinerei generații care este încă in căutarea identității. Am considerat ca  eseul Tinerei Ambasadoare Lions România 2015-2016, Georgiana Bighescu, trebuie făcut cunoscut. Este un mesaj emoționant despre libertate, toleranță, iertare, iubire.

Noi, generaţia de mâine

             Bună! Vă salut pe toți în numele tineretului de azi. Cine sunt? Un pui de om, un tânăr.. Fac parte din generația care folosește ,, Facebook” de trei ori pe zi, din generația  care are smartphone și tablete, din generația care beneficiază de un invățământ gratuit, în care totuși trebuie să ne cumpărăm uniforme, cărți, culegeri, sunt acea generație care este îngrădită de cel mai puternic gard: libertatea( cea aparentă).

              Și de ce sunt aici, vă întrebați.. De ce scriu?  Ei bine, îmi place să cred că prin mine, veți descoperi cum se poate defini, cu adevărat, generația noastră. Sper să vă arăt că nu suntem rebeli, în sensul distrugător al cuvântului, nu suntem roboți, dependenți de alcool și droguri, visători incurabili, fără a avea un scop. Aceste cuvinte, care și-au  pus amprenta asupra generației noastre, sunt departe de adevăr… Noi, cei care astăzi vedem și realizăm în ce lume trăim, noi vrem să fim altfel… Și suntem… Pentru că avem imaginație, putere, dorință și iubire, pentru că știm ce vrem și pentru că ne încredem unul în celălalt. Dar, din exterior, putem părea niște inadaptați social. Dacă  toți merg după ei, aceia care ne conduc, noi mergem în direcția opusă, călăuziți de visele și speranțele noastre, pentru a ne căuta proprii lideri.

        Da, suntem rebeli, dar într-un sens bun… Prin rebeliunea noastră, vrem să trăim pașnic. Dar pentru că sunt prea puțini cei care ne pot îndruma, avem prea puține modele care să ne arate cum să călcăm pentru a avea propriile noastre urme, atunci mulți din noi ne-am extriorizat într-un mod propriu. Unii am refuzat să mai fim îmbuibați  cu informații care nu își găsesc locul în practică, alții s-au refugiat  într-o muzică prea gălăgioasă pentru aceste vremuri. O parte dintre noi, care nu au avut un suport moral drept aliat, s-au pierdut în alcool și droguri, iar cei care visăm mereu, aparent fără nici un scop, știm exact ce facem și unde ne vor duce visele noastre…

           Da, suntem copiii care am crescut, care au înlocuit păpușile cu păr bălai și jocurile cu mașini cu romane de dragoste, ipad-uri și ciocolată. Dar ne uităm la frații noștri mai mici, la fetițele în rochițe multicolore cum se joacă în parc, simțim cu câtă emoție așteaptă cei mici Crăciunul… Și pentru ei și pentru noi vrem ceva mai altfel, mai potrivit sufletului nostru…

                Avem propriile noastre ambiții, orgolii, vise și dezamăgirii… Nu suntem perfecți, nu suntem normali. Dar nici nu am vrea să fim…. Am învățat să ne iubim, pe noi și pe ceilalți, am învățat cum sună acceptarea. pacea, înțelegerea.

                     Avem mai multe oportunități decât ați avut voi, dar avem și mai multe piedici. Oportunitățile au venit pentru că am știut să le cerem și să le acceptăm, iar piedicile au venit gratis, la pachet… Ei și-au dat  seama că am început să roadem lanțul și că avem dinți de fier. Și vor încerca să ne oprească. Știu că peste doi, trei ani vom termina liceul și cred că vom cădea în mâinile lor… Dar noi avem alte planuri. Am început să ne organizăm în asociații care ne oferă posibilitatea de a ne exprima, de a fi cum suntem cu adevărat, de a ne da jos masca  pe care societatea ne-a forțat să o purtăm…

                     Și totuși, cu toate acestea, vă iubim! Suntem tineri și nu prea știm să o arătăm, dar vă iubim enorm! Și fiți siguri că veți avea locul de onoare în noua noastră lume.

                      Iar atunci când vă veți simți singuri, când zâmbetul vostru nu va mai avea putere să strălucească, priviți în inimile noastre. Acolo Fericirea aleargă în picioarele goale pe covorul verzui de Speranță. Uitați-vă în sufletul nostru și veți redescoperi Copilul-minune voi. Când viața va cerne prea mult gri peste voi, strângeți-ne în brațe. Noi vă vom da curaj.

                       Aici se termină această introducere în viața tinerilor. Nu mai avem același statut ca până acum, așa-i?  V-am împărtășit un gram din felul nostru de a fi, doar pentru că sperăm să ne fiți alături…. Ca mentori și prieteni.

                         Vă doresc să aveți mintea ageră și sufletul deschis al unui tânăr! Și vă rog să vă amintiți aceste două cuvinte: Vă iubim!

Semnat cu dragoste, unul din puii de azi, care mâine vor fi șoimi.”

Georgiana Bighescu

 

Pentru Lions Club Arad 2007

Daniela Dobrescu



Articole populare