O zi din viaţa unui guvernator Lions…


Revista_Lions_Page_14_Image_000215 octombrie… Ziua Bastonului Alb… De dimineaţă mă trezesc cu multe gânduri… planuri pentru ziua de azi. Îmi citesc în grabă mail-urile la cafeaua de dimineaţă …să nu uit să le răspund lui Istvan, Marius, Andrei… când mă întorc de la Tg. Frumos.

Am uitat să vă spun că azi, împreună cu președinta clubului meu, Mihaela şi cu Tedi, trezoriera districtului, mergem la Liceul special “Moldova” pentru copii cu dizabilităţi de vedere din Tg.Frumos, unitate de învățământ de referință în aceasta parte a țării. De acum suntem de -“ale casei” la acest liceu, unde am fost pentru prima dată cu prietena noastră Mirella Fogarassy de la LC Timișoara Iris. Tedi şi cu Mihaela au plecat deja. Eu îmi rezolv problemele urgente de la spital şi o pornesc şi eu la drum. Toamnă în toată puterea cuvântului: vârtejuri de frunze galbene şi roșii, cer plumburiu, ploaia care abia așteaptă să înceapă.

Gândurile nu îmi dau pace : să nu uit să scriu articolul pentru revistă… Tedi m-a anunţat că au venit banii pentru revista online; Radu şi Andrei vor f i mulțumiţi… oare ce mai fac cei de la Galați, cu ajutoarele pentru sinistraţi ? Trebuie
să prezentăm raport la ședința de cabinet de la Sibiu, apoi să întocmim raportul pentru Oak Brook…o mulţime de lucruri de rezolvat.
Am ajuns. Suntem așteptate la intrare de un grup de elevi nevăzători şi îndrumate spre sala de festivităţi a liceului. Doamna
directoare, profesori, autorități locale şi judeţene, părinți şi copii…cu adevărat atmosferă de sărbătoare.
Sună telefonul: Mari Drăgănescu, preşedinta clubului LC Călăraşi. Vineri au bal, iar eu nu pot onora invitaţia lor, deoarece mă duc la balul organizat de LC Sibiu Brukenthal. Pe un ecran sunt prezentate slide-uri despre Ziua Bastonului Alb.
Tresar când citesc că bastonul alb a fost inventat în 1930 de George A. Bonham, președinte al clubului Lions Peoria, Illinois.
Îmi este mai ușor acum să vorbesc celor prezenţi în sală despre noi , “cavaleri ai cruciadei împotriva întunericului”, aşa
cum ne-a denumit Helen Keller. Urmează un program artistic susținut de elevii școlii. Nu ai cum să nu simţi emoție văzând bucuria acestor copii care cântă la diverse instrumente sau vocal, grija părinților care îi urmăresc cu atenție să nu facă vreo greșeală , aplauzele celor prezenți , lacrimile noastre furişate în colţul ochilor.
După spectacol, ieşim în strada din faţa liceului, unde este amplasat un semafor special pentru nevăzători. Câţi conducători auto vor opri la activarea semaforului şi nu vor trece nepăsători mai departe?
În fond vorbim despre schimbarea atitudinii, de a-ţi păsa de cei din jurul tău şi de a lărgi conceptul de normalitate. Numai astfel vom reuși să ne acceptăm în toată această diversitate. Îmi iau rămas bun de la prietenele mele din club. Din nou în mașină, în drum spre casă.

Aceleasi gânduri …sună din nou telefonul : Daniela îmi spune ce a mai făcut cu programul Lions Quest, stabilim următoarea întâlnire la Timişoara din noiembrie, creionăm un program care să cuprindă şi o vizită la cluburile din regiune.
Am ajuns în Iaşi. O escală la spital, să rezolv problemele apărute peste zi. Plec spre casă, nu înainte de a-mi recupera fata de la şcoală. Uneori mă întreb dacă mai reuşesc să fiu un părinte bun… Nici nu ştiu când s-a făcut seară. Am trimis mail-urile programate de dimineaţă.

Deja mă gândesc la ziua de mâine. O mulţime de probleme de rezolvat… O zi din viaţa unui guvernator Lions…o zi din viaţa unui om obişnuit , cu o altfel de atitudine. O zi din viaţa unui guvernator Lions…

Mirela Grigorovici
Guvernator 2013 – 2014
District 124 România



Articole populare